Ieșim afară dar nu ne întâlnim, Daniel Mîrlea - Islanda - partea II

Asta era pe 18 Martie, a trecut mai bine de-o lună de atunci. Nu cântăresc un volum anume prin prisma riscului. Trei reni ce se hrănesc cu vegeția de sub stratul de zăpadă Mi-am luat rămas bun de la laguna glaciară și ne-am îndreptat către Höfn, un orășel din sud-estul Islandei.

Așadar, fotografiile cu bucățile de gheață pe nisip negru o să le las pe altă dată, într-o viitoare drumeție pe aceste meleaguri.

  • Dating cu ultrasunete exacte
  • Dragostea neînțeleasă//mc-s.ro Munteanu - CAPITOLUL 5 - Wattpad
  • Ioana Popa Weybridge, 7 mai Eu sunt Ioana și locuiesc în UK de opt ani și tot de atunci am un job full time, cu un venit oarecum sigur.
  • Sfaturi psihologice in situatii de criza In ultima perioada traim o situatie de criza atat din punct de vedere medical, cat si din punct de vedere psihologic.

Se făcuse ora prânzului, iar noi eram destul de obosiți, așa că ne-am îndreptat înapoi spre cazare și am încercat să ne odihim ore. După această mică pauză, am zis să încercăm să surprindem răsăritul, cum nu aveam nori, ne-am împărțit în 2 echipe, una pentru a fotografia peisaje, iar eu cu un prieten să căutăm reni. De data aceasta nu prea am avut noroc, am dat doar de 3 reni singuratici ce umblau pe dealuri în căutarea hranei.

Ne-am găsit din întâmplare (NaruHina)

Cum ne vedeau undeva la peste m de metrio luau la sănătoasa. Nu voiau să ne accepte sub nicio formă, așa că, am tot explorat zona și am așteptat undeva la o oră până s-au întors ceilalți.

Nu prea am avut mare noroc la apus, însă, eram convinși că lucrurile vor sta diferit noaptea, când ne plănuisem să ieșim, din nou, în căutarea Aurorei Boreale. Ei bine, ne-am împărțit, din nou, în două echipe, doi colegi au rămas la Auroră, iar eu și un amic am mers la ghețarul Fjallsárlón în speranța că vom surprinde un peisaj mult mai spectaculos. Nici de data aceasta nu am avut, însă, mare noroc; în afară de un autoportret sub cerul instalat, nu am făcut mare lucru.

Însă, a fost foarte interesantă experiența de a merge la lumina lunii și de a privi Aurora chiar dacă era la o intensitate mai slabă într-un loc sălbatic, departe de toată agitația turistică.

ieșim afară dar nu ne întâlnim

În seara aceea ne-am întors mai devreme la cazare și am hotărât să ne odihnim cât mai mult, mai ales că începuse să se adune oboseala. Autoportret sub cerul înstelat Ziua 6 Dacă în ziua precedentă avusesem cer senin, ghici ce, ziua a 6-a a început tot cu un cer senin, fără prea mulți nori, așa că am decis ca și în această dimineață să merg în căutarea renilor.

Am început să explorez exact din același loc în care îi întâlnisem cu o zi înainte.

ieșim afară dar nu ne întâlnim

M-am luat după urme și, după aproximativ 30 minute, am dat de aceeași turmă. De data aceasta, însă, a fost destul de dificil să îi abordez, aceștia erau în zonele mai înalte decât unde mă poziționam și identificau cu ușurință cea mai mică mișcarea.

A trebuit să fac un ocol de aproximativ 10 minute, să mă apropii încet, să mă ascund prin văi, ca într-un final, să ajung la același nivel cu ei și să aștept lumina soarelui. Am mai avut câteva întâlniri până acum cu această specie, dar momentele din această dimineață au fost cu adevărat speciale. În primul rând, că m-au acceptat și am putut sta destul de aproape. Mi-am petrecut mai bine de 20 de minute în preajma lor, am fost atent la modul în care își caută hrană, cum dau cu copitele zăpada la o parte și la cum se hrănesc cu vegetația ascunsă de stratul alb și semi-înghețat.

De asemenea, mă tot amuza cum un ren mai tânăr se tot plimba după una dintre cele două femele, iar aceasta tot fugea de el, iar el săracul o lua de la capăt. Am așteptat până când lumina caldă a ajuns deasupra lor, după care m-am retras și m-am îndreptat către mașină. Trei reni ce se hrănesc cu vegeția de sub stratul de zăpadă Mi-am luat rămas bun de la laguna glaciară și ne-am îndreptat către Höfn, un orășel din sud-estul Islandei. Am ajuns destul de târziu, ne-am cazat și am mers repede să surprindem apusul de pe plaja Stokksnes.

Translation of "out the back way" in Romanian

Lumina a fost de-a dreptul superbă, dar îmi rămâne să-mi imaginez cum ar fi arătat peisajul cu câțiva nori deasupra muntelui. Locul acesta se aseamănă cu plaja din prima zi, multe dune de nisip, vegetație uscată, dar are, în plus, un munte spectaculos și, pe timp de iarnă, un "patinoar natural".

ieșim afară dar nu ne întâlnim

De la zăpada care se topește, ploile dese, dar și valurile din timpul furtunilor, se formează o baltă cât vezi cu ochii, deloc adâncă, undeva la 10 cm, iar aceasta se transformă în gheață.

Este o mină de aur pentru detaliile abstracte și un loc de joacă pentru cei care au încă o doză mare de copilărie în ei. Cred că m-am dat mai mult pe gheață decât să fotografiez și, în timp ce alunecam pe aceasta, mai vedeam câte o formă și-mi spuneam că ar fi bine să o fotografiez și doar atunci îmi mai aduceam aminte de ce sunt acolo. Această locație iconică este foarte frecventată de fotografi și este greu să vii cu ceva nou, dar eu îmi propusesem, ca de fiecare dată, să mă bucur de peisaj și să mă conectez cu natura din jurul meu.

Părinții lui sunt și ei în UK, dar nu i-am mai văzut de vreo două luni, deci e OK. Ai mei sunt în România și încă lucrează îmi este frică și nu știu cum să le spun că îmi fac foarte multe griji pentru ei și sunt bine.

ieșim afară dar nu ne întâlnim

Momentan toți spunem că suntem OK și vedem după ce o sa fie. Înainte să intru în izolare, simțeam nevoia să mă izolez de lumea din afara lumii mele.

ieșim afară dar nu ne întâlnim

Nu voiam să merg la liceu, îmi era din ce în ce mai greu să vorbesc cu oamenii și simțeam că nu mai simt nimic. Eram un roboțel măcinat de o rutină pe care mă străduiam să o fentez de fiecare dată când prindeam ocazia. Ce îmi aducea însă bucurie erau zilele după liceu când îmi luam o înghețată de la Mega și mă plimbam pe jos, singură, jumătate de oraș.

Ce plăcere îmi făcea să simt cum strada prinde viață, în plină primăvară. În primele două săptămâni ieșim afară dar nu ne întâlnim carantină am căzut psihic. Și, treptat, mi-am dat seama că pot să fac tot ce vreau, când vreau, cum vreau. Pentru că nu am niciun program fix care să mă preseze, aproape nimeni în jur care să-mi judece fiecare cuvânt rostit. Sunt doar eu cu mine.

Azi am chef să pictez, așă că o să-mi pictez adidașii vechi pe iarbă, în curte. Mi-e poftă de pizza, mai târziu frământ aluat. Ia uite, ce proiect mișto. Mă pun pe filmat, am timp să și editez.

După două săptămâni în care mi-am consumat toate credincios focalizat negative, am vrut să văd și partea bună din timpul ăsta. Nu m-am mai simțit atât de relaxată din vară. Da, mi-e foarte dor de prietenii mei. Mi-e dor să văd răsăritul din Gara de Sud, mi-e dor de competițiile de la debate, mi-e dor de evenimente și proiecte mișto găsite întâmplător pe Facebook.

Dar, ciudat, am o libertate care îmi colorează existența mai mult decât zilele în care mergeam la școală. Alexandra Lidia Turcu București, 2 mai Sunt o pensionară în vârstă de 70 de ani și trăiesc singură. Cam de la începutul lunii martie, m-am izolat în micuțul meu apartament.

Ies foarte rar pentru mici cumparaturi. Cam la două săptămâni, niște băieți de la asistență socială îmi cumpără restul de mâncare necesară. Iubesc gătitul si micuța mea bucătărie. Improvizez tot felul de bucate pe care le aranjez cu discreție pe farfurii, apoi mănânc totul cu poftă.

Account Options

Iubesc natura și plimbările în aer liber și în ultimul timp mă delectez doar cu imaginile de pe ecran cu frumoasa noastră planetă. Azi noapte nu am putut dormi. Mă îngrijorează situația copiilor mei de la New York. Pe acolo coronavirus bântuie mai aprig. Oare când se va normaliza viața lor acolo? O să învățăm să trăim cu ce avem. De 1 Maiul ăsta m-am trezit cu chef de dans.

M-am dezbrăcat de pijamaua cu mânecă lungă și m-am îmbrăcat cu una cu pantaloni scurți. Am dat la maximum televizorul și am început să sar și să dau din mâini.

Susține jurnalismul DoR

Am deschis geamurile și m-am trântit în fotoliu, cu cana de cafea în mână și cu cracii pe plasa de la fereastră. O prietenă mi-a trimis un articol despre the hunger of touch, cum oamenii suferă psihic și fizic din cauza lipsei atingerii unei alte persoane. Am citit până la capăt și apoi am tras un plâns zdravăn, ținându-mă în brațe în fotoliu, trântindu-mă pe burtă pe diagonala canapelei.

Mi-am comandat plăcintă și clătite cu vișine și frișcă. Mi-am făcut pentru prima dată în viață smokey eyes. Exact in aceasta situatie e necesar sa ne stabilim noi insine reguli si sa ne tinem de ele cu strictete. Regulile ne reduc din anxietate. Simtim ca noi ne controlam viata, nu starile noastre, nici conjuncturile nefericite prin care trecem. Dezvoltarea caracterului. Criza e ca un reactiv chimic: scoate la iveala toate caracteristicile ascunse pe care le avem.

In criza, ticalosii camuflati devin si mai ticalosi, fricosii — si mai fricosi, narcisistii — si mai narcisisti. Dar criza ofera si sansa enorma a dezvoltarii personale, a descoperirii si trairii valorilor in care merita sa credem. Aceste activitati sa fie diversificate. Activitate fizica in casa, este benefica pentru ca ajuta la reglarea hormonala responsabila de starea de bine.

  1. Sfaturi psihologice in situatii de criza - Clinica Union Medical
  2. Report Story Alergam spre spital cu Kakashi si Tataie caracatita.
  3. La primele recenzii de întâlnire a aplicațiilor
  4. Cum mai e prin viețile noastre: Povești de la cititori - DoR
  5. Dacă până acum drumul ne condusese mai mult pe lângă faleză și munți, de data aceasta am întâlnit un teren plat cât vedeai cu ochii.

Sa conversam cu cei din jur, prietenii, familia, telefonic sau pe internet, dar este important ca in acest moment sa nu oferim doar sfaturi ci sa fim empatici, sa ii incurajam pe ceilalti, sa incercam sa avem o conversatie care nu se bazeaza doar pe subiectul Coronavirus.

Practic in acest moment viata mea se desfasoara in jurul casei, atunci imi organizez agenda raportandu-ma la acest mediu. Să luăm Bucureștiul. Deși este la un indice de infectare egal cu al altor localități aflate în carantină, va avea niște limitări absolut simbolice.

Costel Biju ❌ Tzanca Uraganu - Boierul asta nu cumpara nici nu vinde

În timpul săptămânii. Veselie și relaxare, așadar. Prefectul amenință cu controale care, atunci când nu sunt menite să vâneze pe cineva anume, se vor lăsa cu amenzi cât consumația de la o masă. Vineri, sâmbată si duminică, nu se va mai putea circula după ora 20 și nu se va putea intra în mall-uri după ora O mare lovitură dată pandemiei, nu glumă!