Pălărierea delimitării

În Alpi apare relativ frecvent, în lanțurile muntoase joase din Germania, în sudul Poloniei și în nordul Europei doar rar. Cu toate acestea, unii autori raportează un conținut de giromitrină ca la homarul de primăvară, dar într-o cantitate mult mai mică sau a simptomelor de otrăvire analoage cu sindromul giromitra. Istoric[ modificare modificare sursă ] Samuel F. Carnea are un miros plăcut și un gust savuros, deseori ceva de alune. Dar nu numai exteriorul ciupercii este absolut diferend de cel al bureților din genul Chlorophyllum, în plus și sporii nu sunt verzi ci albi la acest soi. Caracteristici microscopice: speciile genului cu spori eliptici, rareori globoizi, sunt [amiloză amiloid]] ce înseamnă colorabilitatea structurilor tisulare folosind reactivi de iod , ornamentați sub formă de negi sau spini mai mult sau mai puțin proeminenți conectați prin creste, la fel ca alți membri ai familiei Russulaceae.

Pasi pentru Delimitarea unui Scuter//Delimitare Scuter 2t sau 4t

Istoric[ modificare modificare sursă ] Samuel F. Gray Pentru multe decenii acest gen a făcut parte al celui de Lepiotadescris, pentru prima dată de marele savant Christian Hendrik Persoon ca secție al genului Agaricus Agaricus sect. Lepiota în lucrarea sa Tentamen dispositionis methodicae Fungorum din Mai departe rangul taxonomic la unele soiuri este controversat.

Taxonomie[ modificare modificare sursă ] Numele binomial care este și denumirea curent valabilă a fost determinat de savantul bur Christian Hendrik Persoonde verificat în lucrarea sa Tentamen dispositionis methodicae Fungorum din Începând cu anulpeste de specii au fost transferate la genul Lactifluusîntre ele L. Descriere[ modificare modificare sursă ] Diverși Lactarius Acest gen cu soiuri care emit mereu un suc, este eterogen, de formă pileată adică, cu pălărie și lamele cu pălăria amenajată mereu central peste picior.

În momentul de față, genul este subîmpărțit în 3 clade : [5] Clada Macrolepiota cu între altele speciile Macrolepiota excoriataMacrolepiota proceraMacrolepiota clelandii sau Macrolepiota dolichaula, Clada macrosporae cu între altele speciile Macrolepiota mastoideaMacrolepiota konradii și Macrolepiota orientiexcoriata, Clada volvatae cu speciile Macrolepiota velosa și Macrolepiota eucharis. Cel mai bun exemplu pentru un disput în acest domeniu este Macrolepiota rhacodes rachodes care trebuie să ascultă de numele Chlorophyllum rhacodes rachodespentru că ar avea mai multe pălărierea delimitării comune cu bureții din genul Chlorophyllum.

Dar nu numai exteriorul ciupercii pălărierea delimitării absolut diferend de cel al bureților din genul Chlorophyllum, în plus și sporii nu sunt verzi ci albi la acest soi.

pălărierea delimitării

O altă specie, în multe publicații tot originar descrisă sub numele Macrolepiota puellaris, a fost transferată la genul Leucoagaricus ca Leucoagaricus nympharum. Cuticula netedă este presărată cu solzișori mici sau fulgi mai mari, rămășite ale vălului parțial. Lamelele: sunt albicioase, aglomerate, înghesuite, bulboase, moi și libere. Sporii netezi, elipsoidali și hialini translucizi și cu un nucleu în mijloc au o mărime de până la 25 microni.

pălărierea delimitării

Pulberea lor este pălărierea delimitării albă. Piciorul: este cilindric, fibros și tare, puțin subțiat spre vârf, de obicei, foarte lung cmdar numai cu un diametru mic 0,5cm.

pălărierea delimitării

Tija are mereu un inel simplu excepție parasolulliber și mobil, tot un rezultat al vălului parțial. Ea arată un bulb mai mult sau mai puțin accentuat, dar niciodată o volvă.

Carnea: este fragedă și ceva moale în pălărie, în picior fibroasă și tare, fiind de culoare albă, gri-albicioasă care nu se schimbă la aer la cele mai multe soiuri. Carnea are un miros plăcut și un gust savuros, deseori ceva de alune.

Pălăria lobată este adesea îndoită în sus, cu doi până la patru lobi, suprafața pălăriei poate fi ondulată, încrețită, venată sau fără sâmburi. Înălțimea totală a ciupercii este de până la 20, în mod excepțional și 30 cm. Culoarea exteriorului pălăriei, care poartă stratul de fructe, este carne, scorțișoară sau maro castan.

Cel puțin speciile europene, de mult cunoscute, sunt comestibile cu excepția fostei Macrolepiota venenata honduran dating vama însă și ea a fost transferată la genul Chlorophyllum. Macrolepiota, solzișori.

pălărierea delimitării